Rahmaninov 38

Această amenajare a pornit de la dorința unui cuplu de simplificare a vieții și de a se muta în oraș, de la o casă premiată la Bienala de Arhitectură, aflată într-o suburbie a Bucureștiului - un fel de downshifting și esențializare a cotidianului. Singurul obiect cu care au venit în brief-ul către arhitecți a fost un tablou de Gili Mocanu. Acest element, precum și parcul Verdi către care se deschide locuința cu tot interiorul său, au devenit elementele principale ale amenajării. Astfel, construirea interiorului a gravitat în jurul tabloului, oferind un context neutru și un interior funcțional, epurat de elemente ce fac parte dintr-o viață ce avea să fie abandonată către o nouă perioadă de esențializare a priorităților. Finisajele au fost construite în jurul cromaticii din lucrarea de artă și obiectele de design au fost alese pentru a crea o identitate a interiorului.

În căutarea relației cu natura, arhitectele folosesc materiale care respiră în amenajarea interioarelor, precum suprafețe cu finisaje minerale, placări și mobilier din lemn masiv sau din elemente de lemn masiv. Deși poate greu de observat la prima vedere au un real beneficiu asupra stării de bine.

Aceste materiale, copaci și tablouri ale anotimpurilor secvențiate de dimineți liniștite conturează un interior în care s-a încercat amplificarea, prin câteva gesturi de design, relația de conținere a unui parc aflat dincolo de logie. Tot interiorul a intrat în acest joc silențios, un monolog acompaniat de câteva voci printre foșnetul crengilor din parc, povestea unei picturi, a unei lămpi sau chiar a locatarilor seara la cină.

Finisajele, mobilierul şi textilele sunt aproape monocrome, în culori ce evocă pădurea iarna. Parchetul este de o culoare pastelată și estompată, în ton cu pereții și toată povestea este traversată de câteva personaje în negru.